Bullying la Questfield International College, un caz care continuă să fie urmărit

Fenomenul bullyingului în școli reprezintă o problemă complexă ce necesită o abordare structurată și responsabilă din partea instituțiilor educaționale. În absența unor intervenții documentate și eficiente, consecințele asupra elevilor pot fi profunde, afectând nu doar dezvoltarea lor emoțională, ci și climatul general al comunității școlare. în acest context, investigarea modului în care o instituție gestionează astfel de situații este esențială pentru a înțelege nivelul său de responsabilitate și capacitatea de protecție a elevilor.

Bullying la Questfield International College, un caz care continuă să fie urmărit

Ancheta realizată de redacție se concentrează asupra unui caz semnalat de bullying sistematic în cadrul Școala Questfield Pipera, unde, potrivit documentelor și relatărilor puse la dispoziție, un elev ar fi fost expus timp de peste opt luni unor comportamente agresive repetate, inclusiv stigmatizare medicală, iar răspunsul instituției nu ar fi fost susținut prin măsuri administrative documentate. De asemenea, familia implicată susține că a fost supusă unor presiuni informale de retragere, iar reacția oficială a conducerii a fost tardivă, apărând abia după implicarea juridică.

Sesizările repetate și lipsa intervențiilor documentate

Conform corespondenței și documentelor analizate, familia elevului vizat a adresat în mod repetat notificări scrise către învățătoarea clasei, conducerea administrativă și fondatoarea instituției, Fabiola Hosu, cu solicitări explicite de intervenție și protecție împotriva bullyingului. Totuși, din materialele puse la dispoziție nu rezultă existența unor răspunsuri oficiale scrise care să ateste aplicarea unor măsuri concrete sau proceduri interne clare. Intervențiile invocate s-ar fi limitat la discuții verbale informale, fără procese-verbale, decizii asumate sau planuri de acțiune definite.

Astfel, situația pare să fi escaladat în timp, fără o oprire efectivă, ceea ce ridică întrebări privind capacitatea instituției de a gestiona un fenomen recunoscut ca având un impact negativ asupra elevilor și familiei lor.

Stigmatizarea medicală ca formă de umilire în mediul școlar

Un aspect particular al cazului îl constituie utilizarea repetată a unei etichetări medicale cu caracter degradant, folosită în mod discreditant în cadrul colectivului de elevi. Potrivit relatărilor și documentelor puse la dispoziție, această etichetare nu a fost aplicată într-un cadru educațional sau de protecție, ci a servit ca instrument de marginalizare și umilire, fiind rostită frecvent în prezența altor elevi.

Specialiști consultați au declarat că, indiferent de existența unei afecțiuni medicale reale, folosirea unei astfel de etichete în scop de batjocură se încadrează în categoria stigmatizării medicale, o formă agravată de bullying cu efecte serioase asupra dezvoltării emoționale a copilului. Din documentele analizate nu rezultă că instituția ar fi luat măsuri scrise sau consemnate pentru a opri această practică.

Rolul conducerii și al cadrelor didactice în gestionarea situației

În cazul analizat, lipsa unor reacții administrative clare din partea conducerii și a cadrelor didactice este un element central. Deși școala își afirmă angajamentul pentru siguranța și dezvoltarea armonioasă a copiilor, corespondența indică faptul că sesizările au fost tratate preponderent informal, fără documentație oficială și fără măsuri verificabile. Familia a perceput acest lucru ca o normalizare a bullyingului și o lipsă de responsabilitate instituțională.

Mai mult, unele sesizări au fost încadrate de către școală ca „dinamică de grup” sau „probleme de adaptare”, ceea ce, în opinia părinților, a redus semnificația gravă a situației și a amânat aplicarea de măsuri eficiente.

Presiunea de retragere și mesajul atribuit fondatoarei

Un moment definitoriu în gestionarea cazului, potrivit familiei, este o afirmație verbală atribuită fondatoarei Fabiola Hosu, în care aceasta ar fi exprimat un mesaj ce poate fi interpretat ca o presiune de retragere: „îți convine, bine; nu-ți convine, ești liber să pleci”. Redacția precizează că această formulare este citată din relatările și documentele furnizate și nu constituie o concluzie a redacției privind intențiile sau motivațiile fondatoarei.

Acest răspuns a fost transmis după luni de sesizări scrise fără răspunsuri oficiale și pare să reflecte o orientare a instituției mai degrabă spre evitarea conflictului decât spre protecția elevului.

Confidențialitatea datelor și expunerea copilului în mediul școlar

Familia a solicitat în mod expres, prin comunicări scrise, respectarea confidențialității informațiilor sensibile referitoare la situația semnalată, avertizând asupra efectelor negative ale divulgării acestora în școală. Din documentele analizate nu reiese existența unor măsuri concrete de protejare a confidențialității sau proceduri interne în acest sens.

Mai mult, au fost semnalate situații în care copilul ar fi fost interpelat în mod public în clasă în legătură cu sesizările făcute, fapt ce ar putea constitui o formă de presiune psihologică instituțională. Specialiștii considera că o astfel de expunere contravine cerințelor de protecție a copilului și poate afecta grav echilibrul emoțional al acestuia.

Răspunsul instituțional și documentația administrativă

În locul unor decizii administrative clare și a unor rapoarte oficiale, conducerea școlii a pus la dispoziție un document informal intitulat Family Meeting Form, care consemnează doar existența unor discuții, fără a stabili responsabilități, termene sau măsuri concrete de intervenție.

Din perspectiva administrativă, această diferență este esențială, deoarece documentele oficiale asigură trasabilitate și posibilitatea verificării implementării măsurilor, în timp ce formularul menționat pare a fi un instrument cu efect minim în gestionarea situației grave semnalate.

Impactul psihologic confirmat prin raport clinic

Suferința copilului vizat este susținută de un raport psihologic detaliat, însoțit de o adeverință emisă de un psiholog recunoscut, care descrie efectele emoționale grave ale expunerii la bullying prelungit. Aceste consecințe includ anxietate crescută, retragere socială, teama constantă și refuzul față de mediul școlar.

Aceste date medicale subliniază gravitatea situației și relevă faptul că problema nu poate fi redusă la simple conflicte spontane între copii, ci necesită intervenție instituțională riguroasă și responsabilă.

Actualizări și reacții recente

Într-un email transmis în 27 ianuarie 2026 către părinții elevilor, conducerea Questfield International College a descris situațiile semnalate ca fiind „interacțiuni spontane dintre copii”, o formulare care contrazice sesizările scrise și documentate. Această poziționare ridică semne de întrebare privind recunoașterea și gestionarea reală a bullyingului în instituție.

Ulterior, după publicarea articolului, redacția a primit informații conform cărora, după retragerea copiilor de la școală, ar fi existat contacte telefonice informale către alte instituții de învățământ, în care aceștia au fost descriși negativ, fără susținere documentară oficială. Aceste aspecte au fost sesizate redacției pentru clarificări suplimentare.

Concluzii și întrebări rămase deschise

Cazul din cadrul Questfield Pipera evidențiază o serie de deficiențe în modul în care o instituție privată gestionează acuzațiile de bullying sistematic și stigmatizare medicală. Lipsa răspunsurilor scrise, absența măsurilor documentate și întârzierea reacției instituționale indică o problemă de responsabilitate care afectează atât elevul vizat, cât și încrederea în capacitatea școlii de a oferi un mediu sigur.

• Sesizările scrise repetate nu au fost însoțite de răspunsuri oficiale documentate.
• Stigmatizarea medicală a fost utilizată ca metodă de marginalizare, fără intervenții ferme din partea școlii.
• Presiunea informală de retragere a elevului ridică întrebări privind modul de gestionare a situațiilor conflictuale.
• Protecția confidențialității și a echilibrului emoțional al copilului pare să fi fost neglijată.
• Intervențiile administrative s-au limitat la documente informale, fără trasabilitate clară.

În contextul celor prezentate, rămâne deschisă întrebarea privind mecanismele reale de protecție implementate de instituția educațională atunci când sunt semnalate abuzuri psihologice. În lipsa unor măsuri concrete și asumate, astfel de situații pot persista, cu consecințe negative pe termen lung pentru elevi.

Articol realizat pe baza unei surse publicate inițial pe EkoNews.ro